GRANÁTĂ, granate, s. f. V. grenadă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRANÁTĂ1 s.f. v. granat.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GRANÁTĂ2 s.f. v. grenadă.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
GRANÁTĂ2, granate, s. f. (Bot.; Înv. și reg.) Rodie. – Lat. lit. [malum] granatum.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
GRANÁTĂ1 s. f. v. grenadă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
GRANÁTĂ s. v. rodie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
granátă (granáte), s. f. – 1. Rodie. – 2. Silicat natural de calciu. – 3. Proiectil ușor. – Var. (înv.) granat, grenat, grănat. Lat. (malum) granatum (sec. XVIII). Este dublet de la grenadă, s. f. (proiectil ușor), din fr. grenade. – Der. granatar, s. m. (înv., grenadier); grenadir, s. m. (înv., grenader), din germ. Grenadier; grenadier, s. m. din fr. grenadier.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
granátă (rodie) s. f., pl. granáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink