GRUPULÉȚ, grupulețe, s. n. Diminutiv al lui grup; grupușor. – Grup + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GRUPULÉȚ s. grupuscul, grupușor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
grupuléț s. n., pl. grupuléțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink