GUIȚĂTÚRĂ, guițături, s. f. Guițat. [Pr.: gu-i-] – Guița + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GUIȚĂTÚRĂ s. v. guițat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
guițătúră s. f., g.-d. art. guițătúrii; pl. guițătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink