GÂTUITÚRĂ, gâtuituri, s. f. Parte, zonă, porțiune mai îngustă din ceva. [Pr.: -tu-i-] – Gâtui + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
GÂTUITÚRĂ s. 1. v. sugrumătură. 2. (concr.) gâtuire, sugrumătură. (~ unui flacon.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
gâtuitúră s. f. (sil. -tu-i-), g.-d. art. gâtuitúrii; pl. gâtuitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
GÂTUITÚRĂ ~i f. Parte îngustată a unui lucru. /a gâtui + suf. ~(i)tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink