HAIDĂU, haidăi, s. m. (Reg.) 1. Păzitor de vite (mari). 2. Haidamac (1). 3. (Art.) Dans fecioresc dint-un ciclu de dansuri populare românești răspândite în jurul Aiudului, cu mișcare moderată; melodie după care se execută acest dans. – Din magh. hajtó „mânător, gonaci”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HAIDĂU s. v. văcar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
haidău2 s.n. (reg.) joc țărănesc.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
haidău s. m., art. haidăul; pl. haidăi, art. haidăii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
HAIDẮU ~i m. 1) înv. Păzitor și îngrijitor de vite; văcar. ◊ A fi ~ul cuiva a fi sluga cuiva. 2) Bărbat înalt și puternic (care umblă fără rost); haidamac. /<ung. hajtó
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink