HUCEÁG, huceaguri, s. n. (Reg.) Pădure mică, tânără și deasă; tufiș, crâng, huci. – Din ucr. huščak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HUCEÁG ~uri n. pop. Pădure tânără și deasă; crâng. /<ucr. hušțak
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
HUCEÁG s. v. crâng, desiș, hățiș, stufăriș, tufăriș, tufiș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
huceág s. n., pl. huceáguri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink