HUIDUITÚRĂ, huiduituri, s. f. Acțiunea de a huidui și rezultatul ei; huiduială. [Pr.: -du-i-] – Huidui + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
HUIDUITÚRĂ s. v. huiduială.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
huiduitúră s. f. (sil. -du-i-), g.-d. art. huiduitúrii; pl. huiduitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink