IGHEMONICÓN, ighemonicoane, s. n. (Grecism înv.) 1. Demnitate, mândrie (emfatică). 2. Fast, lux, somptuozitate. – Din ngr. ighemonikón.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IGHEMONICÓN s. v. fast, lux, măreție, pompă, somptuozitate, splendoare, strălucire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ighemonicón s. n., pl. ighemonicoáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink