IMAGINÁR, -Ă, imaginari, -e, adj. 1. Care există numai în imaginație; închipuit, fictiv, ireal. ♦ (Substantivat, n.) Domeniu al imaginației. 2. (Mat.; despre numere) Care reprezintă rădăcina pătrată a unui număr real negativ. – Din fr. imaginaire, lat. imaginarius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMAGINÁR, -Ă adj. 1. Plăsmuit de imaginație; închipuit, nereal, fictiv. 2. (Despre numere) Al cărui pătrat este un număr negativ. [Cf. fr. imaginaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMAGINÁR, -Ă I. adj. 1. plăsmuit de imaginație; închipuit, nereal, fictiv. 2. (mat.; despre numere) al cărui pătrat este un număr negativ. II. s. n. 1. domeniu al imaginației; ceea ce este imaginat. 2. (poet.) imaginație; ansamblul manifestărilor acesteia. (< fr. imaginaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMAGINÁR adj. 1. fictiv, imaginat, ireal, închipuit, născocit, nereal, plăsmuit, scornit. (O întâmplare ~.) 2. fantezist, născocit, plăsmuit, (livr.) romanesc. (Personaje literare ~.) 3. v. nerealizabil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Imaginar ≠ real
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
imaginár adj. m., pl. imaginári; f. sg. imagináră, pl. imagináre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IMAGINÁR ~ă (~i, ~e) Care există numai în imaginație, în închipuirea omului; ireal; ideal; fictiv; fantastic. /<fr. imaginaire, lat. imaginarius
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink