IMORALITÁTE, (2) imoralități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este imoral. 2. Comportare, faptă, vorbă imorală. – Din fr. immoralité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IMORALITÁTE f. 1) Caracter imoral. 2) Faptă sau comportare imorală. /<fr. immoralité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
IMORALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este imoral. ♦ Purtare, faptă imorală; d********e. [Cf. fr. immoralité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IMORALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este imoral. 2. comportare, faptă imorală. (< fr. immoralité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IMORALITÁTE s. 1. (rar) nemoralitate. (Moralitate și ~.) 2. v. corupție. 3. v. obscenitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Imoralitate ≠ moralitate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
imoralitáte s. f., g.-d. art. imoralității; (manifestări) pl. imoralități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink