INCOATÍV, -Ă, incoativi, -e, adj. (Despre verbe) Care exprimă începutul unei acțiuni. [Pr.: -co-a-] – Din fr. inchoatif, lat. inchoativus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INCOATÍV, -Ă adj. (Despre verbe) Care arată începutul unei acțiuni. [Pron. -co-a-. / < lat. (verbum) inchoativum < inchoare – a începe, cf. fr. inchoatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INCOATÍV, -Ă adj. (despre verbe) care exprimă începutul unei acțiuni. (< fr. inchoatif, lat. inchoativus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INCOATÍV adj. (GRAM.) (înv.) silitor. (Verbe ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
incoatív adj. m. (sil. -co-a-), pl. incoatívi; f. sg. incoatívă, pl. incoatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
incoatív s. n. (sil. -co-a-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
INCOATÍV ~ă (~i, ~e) gram. (despre verbe) Care exprimă începutul acțiunii. [Sil. -co-a-] /<lat. inchoativus, fr. inchoatif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink