IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi combătut sau respins, de necombătut; absolut convingător. – Din fr. irréfutable, lat. irrefutabilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
IREFUTÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi respins, combătut; convingător; de neînlăturat. [Cf. fr. irréfutable, lat. irrefutabilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
IREFUTÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi respins, combătut; convingător. (< fr. irréfutable, lat. irrefutabilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
IREFUTÁBIL adj. v. decisiv, determinant, hotărâtor, irecuzabil.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
irefutábil adj. m. refutabil
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
IREFUTÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi combătut sau respins; de necombătut; de nerespins. /<fr. irréfutable, lat. irrefutabilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink