INDOCÍL, -Ă, indocili, -e, adj. (Rar) Care nu este docil; nesupus, neînțelegător. – Din fr. indocile.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INDOCIL, -Ă adj. Nesupus; neînțelegător. [Cf. fr. indocile].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INDOCÍL, -Ă adj. nesupus; neînțelegător. (< fr. indocile)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Indocil ≠ docil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
indocíl adj. m. docil
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink