INFÍM, -Ă, infimi, -e, adj. Extrem de mic; minuscul, neînsemnat. – Din fr. infime, lat. infimus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
INFÍM, -Ă adj. Extrem de mic; minuscul; neînsemnat. [< fr. infime, cf. lat. infimus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
INFÍM/ÍNFIM, -Ă adj. extrem de mic; minuscul; neînsemnat. (< fr. infime, lat. infimus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
INFÍM adj. microscopic, minuscul, (livr.) infinitezimal. (Cantitate ~; de proporții ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Infim ≠ enorm
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
INFÍM ~ă (~i, ~e) Care este foarte mic; extrem de mic; minim; minuscul; infinitezimal. Număr ~. /<fr. infime, lat. infimus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
infím/ínfim adj. m., pl. infími/ínfimi; f. sg. infímă/ínfimă, pl. infíme/ínfime
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink