JIGÓDIE, jigodii, s. f. Boală infecțioasă, de natură virotică, a câinilor tineri, care se manifestă prin tulburări generale, atrofia mușchilor etc. (și se termină cu moartea animalului). ◊ Câine jigărit; potaie, javră, jigăraie. ◊ P. ext. Animal, lighioană, jiganie. – Cf. magh. zsigora.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
JIGÓDIE s. v. javră.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
JIGÓDIE s. v. boala lui carré.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
jigódie s. f. (sil. -di-e), art. jigódia (sil. -di-a), g.-d. art. jigódiei; pl. jigódii, art. jigódiile (sil. -di-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
JIGÓDIE ~i f. 1) Boală infecțioasă a câinilor tineri, de cele mai multe ori letală, manifestată prin atrofia mușchilor și tulburări generale. 2) pop. fam. Câine jigărit, care trezește milă și repulsie; javră; jigăraie; potaie; cotarlă. 3) fam. Animal sălbatic (fioros); dihanie; jivină; jiganie; lighioană. [G.-D. jigodiei; Sil. -di-e] /cf. ung. zsigora
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink