LIMBUȚÍE, limbuții, s. f. Înclinare, tendință de a vorbi mult și fără rost; vorbărie, flecăreală, locvacitate. – Limbut + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LIMBUȚÍE f. Felul de a fi al omului limbut. [G.-D. limbuției] /limbut + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LIMBUȚÍE s. v. flecăreală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
LIMBUȚÍE s. v. elocvență, oratorie, reto-rică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
limbuțíe s. f., art. limbuțía, g.-d. limbuțíi, art. limbuțíei; pl. limbuțíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink