LĂCUȘÓR, lăcușoare, s. n. Diminutiv al lui lac1; lăculeț. [Var.: lăcșór s. n.] – Lac1 + suf. -ușor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LĂCUȘÓR s. lăculeț. (Un ~ de munte.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lăcușór s. n., pl. lăcușoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink