LĂCÚSTĂ, lăcuste, s. f. Nume dat mai multor specii de insecte din ordinul ortopterelor, dăunătoare agriculturii, care se caracterizează prin lungimea antenelor și prin picioarele posterioare foarte lungi, adaptate pentru sărit; insectă care aparține uneia dintre aceste specii. [Var.: locústă s. f.] – Lat. lacusta (= locusta).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
LĂCÚSTĂ s. (ENTOM.; Locusta migratorias) (reg.) cal-de-iarbă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
lăcústă (lăcúste), s. f. – 1. Cosaș (Pachytylus migratorius). – 2. Mîncău. – 3. Muc de țigară, chiștoc. – 4. (Arg.) C*******ă. – Mr. lăcustă. Lat. *lacusta, în loc de locusta (Pușcariu 934; Densusianu, Hlr., 94; Candrea-Dens., 941; REW 5098; DAR; Rosetti, I, 50; Giuglea, LL, I, 164); cf. it. locusta, sp. langosta, port. lagosta, v. fr. laouste, cat. llangosta. Sensul 3 se explică prin forma mucului de țigară, cf. sp. cigarro; sensul 4, poate prin presupusa lăcomie a c**********r. – Der. lăcustar, s. m. (pasăre, Pastor roseus).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
lăcústă s. f., g.-d. art. lăcústei; pl. lăcúste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
LĂCÚSTĂ ~e f. 1) Specie de insecte cu picioarele posterioare lungi, adaptate pentru sărit, care, migrând în cete, dăunează foarte mult agriculturii. 2) Insectă din această specie. [G.-D. lăcustei] /<lat. lacusta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
LĂCUSTĂ VÉRDE s. v. căluț, cosaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink