MARCHÍZ, marchizi, 1. Titlu purtat, în societatea medievală apuseană, de către conducătorul unui comitat de frontieră; conducătorul militar al unei mărci3. 2. Titlu de noblețe în unele țări din Europa apuseană, superior aceluia de conte și inferior aceluia de duce. 3. Persoană care poartă unul dintre aceste titluri. – Din fr. marquis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MARCHÍZ s.m. Titlu nobiliar între duce și conte; persoană care poartă acest titlu. [< fr. marquis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MARCHÍZ s. m. titlu nobiliar între duce și conte. (< fr. marquis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MARCHÍZ s. margraf, (înv.) marchion. (A fost înnobilat ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
marchíz (marchízi), s. m. – Titlu nobiliar între duce și conte. Fr. marquis, cu fonetismul reconstituit pe baza f. – Der. marchiză, s. f. (nevasta marchizului; antreu), din fr. marquise; marchizat, s. n.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
marchíz s. m., pl. marchízi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MARCHÍZ ~i m. (în unele țări; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Reprezentant al nobilimii cu grad superior contelui și inferior ducelui. /<fr. marquis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink