MATURÁȚIE, maturații, s. f. 1. Totalitatea transformărilor pe care le suferă o celulă s*****ă, un fruct sau un organism până la dezvoltarea lor morfologică completă; proces de maturizare; maturare. 2. Totalitatea transformărilor fizice sau chimice pe care le suferă unele substanțe sau sisteme coloide înainte de a ajunge la forma definitivă; maturizare. – Din fr. maturation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MATURÁȚIE s.f. 1. Totalitatea schimbărilor care se produc într-o celulă, într-un organism etc. până la maturitate; maturare. 2. Totalitatea transformărilor chimice sau fizice suferite de o substanță până ajunge la forma definitivă. ♦ Îmbătrânire a materialelor sau a produselor nemetalice. [Pron. -ți-e, gen. -iei, var. maturațiune s.f. / cf. fr. maturation, lat. maturatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MATURÁȚIE s. f. 1. totalitatea modificărilor care se produc într-o celulă, într-un organism până la maturitate. 2. transformare chimică sau fizică suferită de o substanță până ajunge la forma definitivă. 3. îmbătrânire a materialelor, a produselor nemetalice. 4. stadiu de colectare a unui abces. (< fr. maturation, lat. maturatie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MATURÁȚIE s. v. coacere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
maturáție s. f. (sil. -ți-e), art. maturáția (sil. -ți-a), g.-d. art. maturáției; pl. maturáții, art. maturáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MATURÁȚIE ~i f. 1) Ansamblu de transformări sau de faze succesive prin care trece un organism până când ajunge la nivelul dezvoltării morfologice complete. 2) Ansamblu de modificări suferite de o celulă s*****ă până ce ajunge să fie aptă pentru fecundare. 3) Totalitate de transformări fizice sau chimice prin care trece o substanță pentru a ajunge la proprietățile ei optime. /<fr. maturation
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink