MELESTÉU, melesteie, s. n. (Reg.) Făcăleț (pentru mămăligă). – Din melestui (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MELESTÉU, melesteie, s. n. (Reg.) Făcăleț. – Magh. mállasztó.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
MELESTÉU s. v. făcăleț, râșniță, sucitor, vergea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
melestéu s.n., art. melestéul; pl. melestéie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MELESTÉU ~ie n. pop. Unealtă de bucătărie sub formă de băț neted, folosită la mestecarea mămăligii, la zdrobirea legumelor fierte; făcăleț; mestecător. /v. a melestui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink