MESTECẮU, mestecaie, s. n. (Reg.) Făcăleț. – Mesteca2 + suf. -ău.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MESTECĂU s. v. făcăleț, gură, sucitor, vergea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mestecău s. n., art. mestecăul; pl. mestecáie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink