METALURGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul proprietăților fizice și chimice ale metalelor (și aliajelor lor), precum și cu studiul proceselor fizice și chimice care se produc la obținerea și la prepararea lor. 2. Tehnica extragerii și prelucrării în semifabricate a metalelor (industriale). ♦ Întreprindere sau secție într-o întreprindere în care se elaborează și se prelucrează metale. – Din métallurgie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
METALURGÍE f. 1) Ramură a științei care se ocupă cu studierea proprietăților fizice și chimice ale metalelor și ale aliajelor. 2) Tehnica extragerii metalelor și a elaborării aliajelor. 3) Întreprindere sau secție a unei întreprinderi unde se elaborează și se prelucrează metale. /<fr. métallurgie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
METALURGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază proprietățile fizice și chimice ale metalelor și ale aliajelor lor, procesele fizice care au loc la extragerea metalelor din minereuri și la prepararea aliajelor. 2. Tehnica elaborării unui metal sau a unui aliaj. [Gen. -iei. / < fr. métallurgie, cf. gr. metallon – metal, ergon – lucru].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
METALURGÍE s. f. 1. știință care studiază proprietățile fizice și chimice ale metalelor și ale aliajelor lor, procesele fizice care au loc la extragerea metalelor din minereuri și la elaborarea aliajelor. 2. tehnica extragerii metalelor și a elaborării aliajelor, precum și a prelucrării lor în semifabricate. (< fr. métallurgie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
METALURGÍE s. metalurgia fierului v. siderurgie; metalurgia pulberilor v. metaloceramică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
metalurgíe s. f., art. metalurgía, g.-d. metalurgíi, art. metalurgíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink