MIMÓZĂ, mimoze, s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee exotice din familia leguminoaselor, cu frunze compuse și cu flori mici, roz sau albe, dispuse în capitule sau spice, foarte sensibile când sunt atinse (Mimosa); spec. senzitivă (Mimosa pudica); p. restr. floarea acestor plante. – Din fr., lat. mimosa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIMÓZĂ s.f. Gen de plante erbacee leguminoase exotice, cu flori mici roz sau albe. ◊ Mimoză senzitivă = plantă erbacee ale cărei frunze se strâng la cea mai mică atingere. [< fr., lat. mimosa < mimus – care se contractă ca un mim].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MIMÓZĂ s. f. 1. specie de plante erbacee leguminoase exotice, cu flori mici, roz sau albe, foarte sensibile când sunt atinse. 2. (fam., ir.) persoană foarte sensibilă, gingașă. (< fr., lat. mimosa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MIMÓZĂ s. (BOT.; Mimosa pudica) senzitivă, (rar) simțitoare, (înv.) simțitivă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mimóză s. f., g.-d. art. mimózei; pl. mimóze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MIMÓZĂ ~e f. 1) Plantă meridională, cu frunze compuse și cu flori mici și dese, de culoare roz, foarte sensibile, care se strâng la cea mai mică atingere. 2) Plantă exotică decorativă, cultivată pentru florile ei timpurii, de culoare galbenă. [G.-D. mimozei] /<fr., lat. mimosa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink