MINTÓS, -OÁSĂ, mintoși, -oase, adj. (Pop.) Care are multă minte; deștept, inteligent, capabil; iscusit, isteț. ♦ Care dovedește inteligență, iscusință. – Minte + suf. -os.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MINTÓS adj. v. ager, chibzuit, cuminte, deștept, dibaci, inteligent, iscusit, isteț, îndemânatic, înțelept, priceput, socotit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mintós adj. m., pl. mintóși; f. sg. mintoásă, pl. mintoáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MINTÓS ~oásă (~óși, ~oáse) pop. 1) Care are minte ageră; isteț. 2) Care vădește inteligență. /minte + suf. ~os
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink