MIOREÁ, miorele, s. f. Mioriță. [Pr.: mi-o-] – Mioară + suf. -ea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIOREÁ s. (ZOOL.) mioriță. (~ laie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mioreá/miorícă s. f. (sil. mi-o-), g.-d. art. miorélei; pl. mioréle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink