Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări
MIRODÉNIE, mirodenii, s. f. 1. Nume dat părÈ›ilor unor plante (exotice) folosite pentru a da mâncărurilor un gust picant sau aromat; p. gener. substanță aromatică alimentară. 2. Mireasmă, aromă, parfum. 3. Numele a două plante din familia cruciferelor, cu flori plăcut mirositoare: a) plantă cu flori galbene-verzui, care creÈ™te la marginea pădurilor (Hesperis tristis); b) nopticoasă. [Pr.: -ni-e] – Mirodie + suf. -enie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MIRODÉNIE s. 1. (mai ales la pl.) v. condiment. 2. (BOT.; Hesperis tristis) (reg.) floarea-nopții.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MIRODÉNIE s. v. aromă, balsam, mireasmă, nopticoasă, parfum.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mirodénie s. f. (sil. -ni-e), art. mirodénia (sil. -ni-a), g.-d. art. mirodéniei; pl. mirodénii, art. mirodéniile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MIRODÉNIE ~i f. 1) mai ales la pl. Ingredient (frunză, coajă, floare, fruct) care se folosește în cantități mici în alimente, dându-le gust și miros plăcut; condiment. 2) Substanță aromatică care se pune în mâncare pentru a trezi pofta de mâncare. 3) Plantă erbacee cu tulpina e****ă, cu flori galbene-verzui, plăcut mirositoare. 4) Plantă erbacee cu tulpina e****ă, cu frunze dințate, alungite, cultivată pentru florile ei plăcut mirositoare; nopticoasă. /mirodie + suf. ~enie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MIRODÉNIE s.f. Condiment, în special exotic, de natură vegetală, deosebit de aromat sau picant, adesea foarte rar și scump, sub formă de frunze, coji, flori, fructe, rădăcini, proaspete sau uscate (scorțișoară, lemn-dulce, ienibahar, baton de vanilie, rădăcină de ghimber, șofran etc.); prin ext. orice condiment sau substanță puternic mirositoare.
Sursa: Dicționar gastronomic explicativ | Permalink