MOCÍRLĂ, mocirle, s. f. Apă stătătoare (de mică întindere) provenită din ploi, revărsări etc. și plină de mâl, de noroi; loc mlăștinos, noroios; noroi, mâl. ♦ Fig. Decădere morală; mediu decăzut din punct de vedere moral. – Cf. bg. močilo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MOCÍRLĂ s. 1. v. mlaștină. 2. v. noroi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MOCÍRLĂ s. v. ceață, negură, pâclă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mocírlă s. f., g.-d. art. mocírlei; pl. mocírle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MOCÍRLĂ ~e f. 1) Apă stătătoare plină de mâl și noroi. 2) fig. Mediu social viciat; mlaștină. /cf. bulg. moțilo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink