MUSTRĂTÓR, -OÁRE, mustrători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Dojenitor; plin de reproșuri. – Mustra + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MUSTRĂTÓR adj. v. dojenitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mustrătór adj. m., pl. mustrătóri; f. sg. și pl. mustrătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MUSTRĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial Care mustră; care exprimă o mustrare; dojenitor. Privire ~oare. Ton ~. /a mustra + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink