Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MAIESTÁTE, (2) maiestăți, s. f. 1. Caracter ori aspect impunător, grandios sau solemn care trezește admirație, respect etc.; măreție. 2. Suveran, monarh. ♦ Termen de reverență folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un monarh. [Var.: majestáte s. f.] – Din lat. maiestas, -atis, fr. majesté.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MAIESTÁTE s.f. 1. Grandoare, somptuozitate, măreție. 2. Titlu care se dă monarhilor. [Pron. ma-ies-, var. majestate s.f. / < lat. maiestas, cf. fr. majesté].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
MAIESTÁTE s. f. 1. titlu care se dă monarhilor. 2. grandoare, somptuozitate, măreție. (< lat. maiestas, fr. majesté)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
MAIESTÁTE s. 1. v. măreție. 2. sire. (Ia seama, ~!) 3. (art.) v. mărie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MAIESTÁTE s. v. prestanță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
maiestáte s. f., g.-d. art. maiestății
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Maiestáte (termen de adresare) s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MAIESTÁTE ~ăți f. 1) Caracter maiestuos; aspect măreț și solemn care provoacă admirație. 2) (folosit și ca termen de adresare) Conducător suprem al unui stat; monarh; suveran; rege; împărat; rigă; țar; sultan. 3) Termen reverențios care era folosit la adresa unei persoane de rang înalt. [G.-D. maiestățiiî /<lat. maiestas, ~atis, fr. majesté
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
Maiestátea sa (ta, voástră) s. f. art. + adj., g.-d. Maiestății sále (tále, voástre); abr. M.S.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Maiestățile lor s. f. pl. art. + pr., g.-d. Maiestăților lor
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)