MÂNCĂTÚRĂ, mâncături, s. f. 1. Eroziune a solului (mai ales sub acțiunea apei). 2. (Reg.) Urmă lăsată de anumite boli care degradează țesuturile organismului. – Mânca + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MÂNCĂTÚRĂ s. măcinătură, rosătură. (~ la un zid.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MÂNCĂTÚRĂ s. v. consumare, coroziune, erodare, eroziune, lues, mâncare, mân-cat, mâncărime, prurit, roadere, s*****s.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mâncătúră s. f., g.-d. art. mâncătúrii; pl. mâncătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MÂNCĂTÚRĂ ~i f. 1) Eroziune a solului (produsă mai ales de ape). 2) Rană provenită dintr-o rosătură sau de pe urma unei boli. 3) rar Totalitate a produselor care servesc drept hrană. 4) pop. Consumare a produselor de hrană în cantități prea mari. /a mânca + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink