MĂSCÁRĂ, măscări, s. f. (Pop.; mai ales la pl.) Faptă sau vorbă necuviincioasă, nerușinată; ocară, obscenitate, p*********e. ◊ Expr. A face de măscară = a face de râs. – Din măscări (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂSCÁRĂ s. v. imoralitate, impudoare, indecență, necuviință, nerușinare, obscenitate, p*********e, scabrozitate, trivialitate, vulgaritate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
măscáră s. f., g.-d. art. măscării; pl. măscări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MĂSCÁRĂ ~ări f. pop. Vorbă sau faptă indecentă, obscenă; obscenitate. /v. a măscări
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink