Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
MĂTREÁȚĂ s. f. I. Părticele de epidermă de culoare albicioasă, care se desprind de pe pielea capului. ♦ Spec. Pitiriazis. II. 1. (Bot.) Mătasea-broaștei. 2. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina roșie, ramificată și cu flori trandafirii (Peplis portula). 3. Compus: mătreață-de-arbori sau mătreața-brazilor = un fel de lichen care crește mai ales, zpânzurând ca niște firișoare alburii; mătasea-bradului (Usnea barbata).Et. nec. Cf. lat. *matricia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
MĂTREÁȚĂ f. 1) Materie organică constând din părticele albicioase de epidermă, desprinse de pe pielea capului. 2) Specie de alge plutitoare de pe suprafața apelor stătătoare; mătasea-broaștei. 3) Plantă erbacee cu tulpină roșie, ramificată și cu flori roz. ◊ ~a-bradului sau ~-de-arbori specie de licheni dăunători, care se dezvoltă pe ramurile coniferelor. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
MĂTREÁȚĂ s. 1. (MED.) pitiriazis, (reg.) tărâțar, tărâță. 2. (BOT.) mătreață-de-arbori (Usnea) = (reg.) mătreața-bradului, pletele-m*****i.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂTREÁȚĂ s. v. mătasea-broaștei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mătreáță (-éțe), s. f.1. Epidermă descuamată de pe pielea capului. – 2. Lintiță (Peplis portula). – 3. Plantă acvatică. – 4. Lichen (Usnea barbata). – Var. mătriță, s. f. (Trans., plantă, Zannichellia palustris). Megl. mătriță. Origine necunoscută. Nici una dintre der. propuse nu este convingătoare. A fost considerat drept der. al lui mătură cu suf. -eață și cu sensul de „ceea ce se scoate, se separă la curățat” (Cihac, II, 190; Philippide, Principii, 63; Iordan, Dift., 56; Scriban). Der. de la un lat. *matricia (Candrea-Dens., 1071; Spitzer, Dacor., IV, 641; REW 5406; Candrea), atrăgătoare prin paralelismul cu mătrice, nu este clară semantic. Nu sînt posibile următoarele ipoteze (legat cu it. materassoarab. matrah, cf. sp. almadraque, după Tiktin; din lat. tarmes „car (entom.)”, cu ajutorul unei metateze a lui *trămeață după Giuglea, Dacor., III, 603; din gr. μαδάρος, după Diculescu, Elementele, 479). E cuvînt de uz comun (ALR, I, 11).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
mătreáță s. f. (sil. -trea-), g.-d. art. mătréții
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
MĂTREAȚA-BRÁDULUI s. v. mătreață-de-arbori.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂTREAȚĂ-DE-ÁRBORI s. v. pletele-m*****i.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
mătreáța-brázilor (bot.) s. f. (sil. -trea-), g.-d. art. mătréții-brázilor
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mătreáță-de-árbori (bot.) s. f. (sil. -trea-), g.-d. art. mătréții-de-árbori
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)