NELEGIUÍRE, nelegiuiri, s. f. Faptă care contravine legilor juridice sau preceptelor morale; fărădelege, infamie, crimă. – Din nelegiuit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NELEGIUÍRE s. v. ticăloșie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
nelegiuíre s. f., g.-d. art. nelegiuírii; pl. nelegiuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NELEGIUÍRE ~i f. Faptă reprobabilă, condamnată de lege; fărădelege. /ne- + legiuire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink