NEOPOZITIVÍSM s. n. Curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii, precum și analizei logice a limbajului științei. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-positivisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NEOPOZITIVÍSM n. Curent filozofic care reprezintă forma contemporană a po-zitivismului. [Sil. ne-o-] /<fr. néo-positivisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
NEOPOZITIVÍSM s.n. Curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii (pe care le interpretează însă, adesea, în spirit convenționalist, subiectivist), precum și analizei logice a limbajului științei. [Cf. fr. néo-positivisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NEOPOZITIVÍSM s. n. curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii, precum și analizei logice a limbajului științei. (< fr. néopositivisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NEOPOZITIVÍSM s. (FILOZ.) pozitivism logic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
neopozitivísm s. n. (sil. ne-o-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink