NOTÓRIU, -IE, notorii, adj. Cunoscut de multă lume, știut de toți; p. ext. remarcabil, renumit. – Din fr. notoire, lat. notorius.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NOTÓRIU, -IE adj. Cunoscut, știut de toți. [Pron. -riu. / cf. lat. notorius < notus – cunoscut].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
NOTÓRIU, -IE adj. cunoscut, știut de toți; remarcabil, renumit. (< fr. notoire, lat. notorius)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
NOTÓRIU adj. 1. v. arhicunoscut. 2. v. consacrat. 3. v. evident.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Notoriu ≠ necunoscut, obscur
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
notóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. sg. notórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. notórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NOTÓRIU ~e (~i) Care este cunoscut de toți. Lucrare ~e. /<fr. notoire, lat. notorius
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink