NĂFURÍCĂ, năfurici, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze penate și cu flori gălbui, dispuse în capitule mici; peliniță (Artemisia annua). – Cf. nafură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
NĂFURÍCĂ s. (BOT.; Artemisia annua) (reg.) mălin, măturișcă, măturiță, peliniță, buruiană-de-țară, mătura-Maicii-Precesta, mătură-turcească.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
năfurícă s. f., g.-d. art. năfurícii; pl. năfuréle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
NĂFURÍCĂ ~ci f. (diminutiv de la na-fură) Plantă erbacee cu tulpina e****ă, bogat ramificată, cu frunze penate și cu flori gal-bene sau roșietice, reunite în capitule. /cf. nafură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink