NĂSTÁV, năstavuri, s. n. (Înv.) 1. Îndemn, imbold. 2. Aptitudine, talent. – Slav (v. sl. nastavŭ „îndrumare”).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
NĂSTÁV s. v. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
năstáv2 s.n. (reg.) boală grea.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
năstáv (năstávuri), s. n. – 1. Întemeiere. – 2. Impuls, inspirație. Sl. nastavŭ „întemeiere; dirijare” (Cihac, II, 723). Sec. XVIII. – Der. năstăvi, vb. (a dirija, a conduce, a inspira), din sl. nastaviti; năstavnic, s. m. (șef, director), sec. XVII, înv.; năstăvitor, s. m. (conducător, șef), înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink