OBEDIÉNT, -Ă, obedienți, -te, adj. (Livr.) Supus, ascultător. [Pr.: -di-ent] – Din lat. obediens, -ntis, it. obbediente.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OBEDIÉNT, -Ă adj. (Liv.) Ascultător, supus; blând. [Pron. -di-ent. / cf. it. obbediente, lat. oboediens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OBEDIÉNT, -Ă adj. ascultător, supus; docil. (< it. obbediente, lat. oboediens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OBEDIÉNT adj. v. ascultător, bun, cuminte, docil, plecat, supus.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
obediént adj. m. (sil. -di-ent), pl. obediénți; f. sg. obediéntă, pl. obediénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OBEDIÉNT ~tă (~ti, ~te) livr. Care este supus, ascultător. [Sil. -di-ent] /<lat. obediens, ~ntis, it. obediente
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink