OCOLÍȘ, ocolișuri, s. n. 1. Ocol (1), înconjur. ♦ Fig. Divagație. ◊ Loc. adv. Cu ocolișuri = pe ocolite, vag, indirect. Fără ocoliș (sau ocolișuri) = direct, pe față. 2. (Înv.) Perimetru, circumferință. – Ocol + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OCOLÍȘ s. v. înconjur, ocol, ocolire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ocolíș s. n., pl. ocolíșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OCOLÍȘ ~uri n. 1) Mișcare de jur împrejurul unui loc; înconjur. ◊ Cu ~uri pe ocolite; indirect. Fără ~uri pe față; deschis. 2) înv. Lungime a unei curbe închise; circumferință. /ocol + suf. ~iș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OCOLIȘ, com. în jud. Alba, pe râul Arieș; 808 loc. (2003). Halte de c. f. (în satele O. și Vidolm). Satul O. apare menționat documentar în 1408. Biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (1733, reconstruită în 1852), în satul Runc. În arealul satului Vidolm se află o rezervație forestieră (92 ha) alcătuită din arbori seculari de larice (Larix decidua species carpatica). În arealul satului Runc, rezervațiile naturale Cheile Runcului și Cheile Pociovaliștei.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink