OMOLOGÍE, omologii, s. f. (Biol.) Corespondență de structură a unuia sau a unor organe la două specii diferite, datorită originii lor comune. – Din fr. h*******e.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OMOLOGÍE f. Caracter omolog. /<fr. h*******e
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OMOLOGÍE s.f. Calitatea a ceea ce este omolog. ♦ (Mat.) Corespondență omografică între punctele unui același plan proiectiv. ♦ (Biol.) Corespondență de structură a unuia sau a unor organe la două specii diferite ca urmare a originii lor comune. [Gen. -iei, var. h*******e s.f. / < fr. h*******e].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OMOLOGÍE s. f. 1. calitatea a ceea ce este omolog. 2. (mat.) corespondență omografică între punctele unui același plan proiectiv. 3. (biol.) corespondență de structură a unuia sau a mai multor organe de la două specii diferite. (< fr. h*******e)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
omologíe s. f., art. omología, g.-d. art. omologíei; pl. omologíi, art. omologíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink