OPREÁLĂ, opreli, s. f. (Înv. și pop.) 1. Faptul de a (se) opri; oprire, opreliște, piedică, obstacol. ♦ (Concr.) Proptea, frână, piedică. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din oprele = a face (pe cineva) să-și piardă cumpătul, să se tulbure. 2. Arest, închisoare. ♦ Arestare, detențiune. [Var.: opreá s. f.] – Opri + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OPREÁLĂ s. v. contenire, dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, interdicție, interzicere, încetare, întrerupere, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, oprire, piedică, prohibire, prohibiție, stavilă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
opreálă s. f. (sil. -prea-), g.-d. art. oprélii; pl. opréli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OPREÁLĂ ~éli f. pop. 1) v. OPRIRE. 2) Ceea ce oprește realizarea unei acțiuni; obstacol. ◊ A pune la ~ a întemnița. 3) Bucată de material (lemn, fier, piatră) care se pune sub roată, pentru a împiedica mișcarea unui vehicul. ◊ La deal cu opintele și la vale cu ~ele greu la deal, greu la vale. A scoate pe cineva din ~eli a face pe cineva să-și piardă calmul. [Sil. -prea-] /a opri + suf. ~eală
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink