OPÁIȚ, opaițe, s. n. 1. Lampă mică, primitivă, care luminează cu ajutorul unui fitil introdus într-un recipient umplut cu seu, ulei sau untură. 2. Numele a două plante erbacee anuale sau perene cu tulpina păroasă, dintre care una cu florile albe, rar trandafirii, care se deschid seara, răspândind un miros plăcut (Melandryum pratense), iar alta cu frunzele păroase și cu florile albe (Melandryum nemorale). [Pr.: -pa-iț. – Var.: opáieț s. n., opáiță s. f.] – Cf. sl. opajecĩ, rom. văpaie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OPÁIȚ s. (pop.) p*****ț, văpaie, văpaiță, (reg.) șterț, (Transilv. și Maram.) meci, (prin Olt., Transilv. și Mold.) sfeșnic. (Odaie luminată de un ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
opáiț (opáițe), s. n. – Lămpiță, candelă. – Var. opaeț, opaiță. Sl. opjaeci (Cihac, II, 229).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
opáiț s. n. (sil. -pa-iț), pl. opáițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OPÁIȚ ~e n. 1) Lampă primitivă constând dintr-un fitil, introdus într-un vas umplut cu ulei sau cu untură; p*****ț. 2) Plantă erbacee cu tulpina e****ă, păroasă, ramificată, cu frunze opuse și flori albe sau trandafirii. [Sil. -pa-iț] /<sl. opajeci
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink