ORTÓZĂ, ortoze, s. f. Mineral din grupul feldspaților, cu aspect lăptos, roșiatic sau gălbui și cu luciu sticlos sau sidefos, întrebuințat în ceramică sau în industria sticlei; ortoclaz. – Din fr. orthose.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORTÓZĂ s.f. Feldspat potasic de culoare roșiatică-cenușie sau gălbuie; ortoclaz. [< fr. orthose].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORTÓZĂ s. f. feldspat potasic, incolor sau uneori alb, gălbui-roșietic ori verzui, frecvent în granit și gnais; ortoclaz. (< fr. orthose)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ORTÓZĂ s. (MIN.) ortoclaz.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ortóză s. f., g.-d. art. ortózei; pl. ortóze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink