ORZOÁICĂ s. f. Specie de orz al cărei spic este format numai din două rânduri de boabe, mai bogate în amidon decât ale orzului și folosite la fabricarea berii; orzoaie (Hordeum distichon). ◊ Compus: orzoiacă-de-baltă = plantă erbacee care crește în apele stătătoare sau lin-curgătoare, cu frunze liniare îngrămădite la baza tulpinii și cu flori mici, albe-verzui (Vallisneria spiralis). – Orz + suf. -oaică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORZOÁICĂ f. 1) Orz al cărui spic este format numai din două rânduri de boabe. 2) (cu sens colectiv) Cantitate de boabe ale acestei plante. [G.-D. orzoaicei] /orz + suf. ~oaică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ORZOÁICĂ s. (BOT.) 1. (Hordeum distichon) orzoaie. 2. orzoaică-de-baltă (Vallisneria spiralis) = (reg.) sârmuliță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
orzoáică s. f., g.-d. art. orzoáicei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
orzoáică-de-báltă s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink