OSTÍL, -Ă, ostili, -le, adj. Care manifestă o atitudine potrivnică sau dușmănoasă față de cineva sau de ceva; dușmănos, vrăjmaș. – Din fr. hostile.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OSTÍL, -Ă adj. Care are o atitudine dușmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; dușmănos, dușman, vrăjmaș. [< fr. hostile, cf. lat. hostilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OSTÍL, -Ă adj. care are o atitudine dușmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; dușmănos. ◊ nefavorabil. (< fr. hostile, lat. hostilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OSTÍL adj. 1. v. dușmănos. 2. dușmănos, neprietenesc, neprietenos, potrivnic, (fig.) pieziș. (O privire ~.) 3. dușmănos, răutăcios, (prin Transilv.) aspid, (fig.) veninos. (Cuvinte ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Ostil ≠ prietenos, neostil, prietenesc
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
ostíl adj. m., pl. ostíli; f. sg. ostílă, pl. ostíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OSTÍL ~ă (~i, ~e) Care manifestă intenții agresive; caracterizat printr-o atitudine plină de ură; dușmănos; vrăjmaș. /<fr. hostile
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink