OSẤNZĂ, osânze, s. f. 1. Grăsime crudă de porc din regiunea abdominală. 2. P. ext. Grăsime depusă pe diverse părți ale corpului omenesc. ♦ Fig. Bunăstare, avere, bogăție. – Din lat. absungia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OSÂNZĂ s. (reg.) rânză. (~ de porc.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
osânză s. f., g.-d. art. osânzei; pl. osânze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OSÂNZĂ ~e f. 1) Grăsime din cavitatea abdominală a unui porc. 2) înv. Untură de pește. 3) fig. Stare materială bună. /<lat. axunia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
osînză (osấnze), s. f. – Grăsime de porc neprăjită. – Mr. usăndză. Lat. axungia (Pușcariu 1228; Candrea-Dens., 1292; REW 846), cf. it. sugna, logud. assundza, campan. assonza. Proveniența lui a inițial s-a încercat a fi explicată prin intermediul unei var. lat. *oxungia (Pușcariu; Candrea-Dens.); prin var. atestată auxungia (Graur, Rom., LVI, 105); prin încrucișare cu gr. ὀξύς (Skok, Byzantion, VI, 371) sau prin gr. ỏξύγγιον (Diculescu, Elemente, 436). Totuși o aton rezultat nu poate fi rom., ci recent; încît e mai probabilă o pierdere a inițialei, ca în it. sugna, v. fr. soignée, cu aglutinarea posterioară a lui o, cf. omidă, o****e.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink