ONORABIL, -Ă, onorabili, -e adj. (Adesea adverbial) Demn de cinste, de stimă, de respect; cinstit, stimabil, respectabil. – Din fr. honorable, lat. honorabilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ONORÁBIL, -Ă adj. Vrednic de cinste, de respect; cinstit, respectabil. [Cf. fr. honorable, lat. honorabilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ONORÁBIL, -Ă adj. vrednic de cinste, de stimă, de respect; cinstit, respectabil. (< fr. honorable, lat. honorabilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ONORÁBIL adj. 1. cinstit, onorat, prețuit, respectabil, respectat, stimabil, stimat, venerabil, (înv.) omenit, preacinstit. (O familie ~.) 2. v. de-cent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Onorabil ≠ abject, detestabil, dezonorabil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
onorábil adj. m., pl. onorábili; f. sg. onorábilă, pl. onorábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ONORÁBIL1 adv. Cu cinste. /<fr. honorable, lat. honorabilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ONORÁBIL2 ~ă (~i, ~e) și substantival Care poate fi onorat; demn de onoare. /<fr. honorable, lat. honorabilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink