OPÁC1, opace, s. n. Cui cu care se prinde vâsla de luntre. – Et. nec. Cf. opacină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OPÁC2, -Ă, opaci, -ce, adj. 1. Prin care nu poate trece lumina, lipsit de transparență, nestrăveziu. ♦ Care nu permite trecerea unei radiații electromagnetice sau corpusculare. ♦ Lipsit de strălucire, întunecat. 2. Fig. Cu orizont mărginit, îngust la minte, obtuz. – Din fr. opaque, lat. opacus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OPÁC, -Ă adj. 1. Prin care nu străbate lumina. ♦ Dens, de nepătruns. ♦ Întunecat, înnorat, întunecos. 2. (Fig.) Lipsit de inteligență; obtuz. [< fr. opaque, it. opaco, lat. opacus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OPÁC, -Ă adj. 1. lipsit de transparență, prin care nu străbate lumina. ◊ dens, de nepătruns. ◊ lipsit de strălucire, întunecat, înnorat, întunecos. 2. (fig.) lipsit de inteligență; mărginit, obtuz. (< fr. opaque, lat. opacus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OPÁC adj. mat, netransparent, (înv.) nepreveziu. (Material textil ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OPÁC adj. v. mărginit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OPÁC s. v. strapazan, ujbă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Opac ≠ transparent, străveziu
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
opác (nestrăveziu) adj. m., pl. opáci; f. sg. opácă, pl. opáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
opác (cui) s. n., pl. opáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OPÁC ~că (~ci, ~ce) (despre corpuri) 1) Care împiedică trecerea luminii; lipsit de transparență; intransparent; mat. 2) Care se opune trecerii radiațiilor; impenetrabil de radiații. 3) Care este lipsit de strălucire; fără strălucire; mat. 4) fig. Care denotă lipsă de pricepere intelectuală; lipsit de pătrundere; greu de cap; obtuz. /<fr. opaque, lat. opacus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink