PADIȘÁH, padișahi, s. m. Titlu purtat (în trecut) de monarh în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu; persoană purtând acest titlu. – Din tc. pādișāh, fr. padisah.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PADIȘÁH s. v. sultan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
padișáh (padișáhi) s. m. – Sultan al Turciei. Tc. padișah (Șeineanu, III, 93; Lokotsch 1604) din per. pad „protector” și šah „suveran”, cf. fr. padichah și șah.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
padișáh s. m., pl. padișáhi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PADIȘÁH ~i m. (în unele țări din Orientul Apropiat și Mijlociu) Conducător absolut al țării; monarh; suveran. /<turc. padișah, fr. padichah
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink